Julius Blüthner Pianofortefabrik
Julius Blüthner Pianofortefabrik GmbH este o manufactură de piane din Leipzig, Germania.
Alături de C. Bechstein, Bösendorfer și Steinway & Sons, Blüthner este adesea numit unul dintre cei „Big Four” producători de piane.
Istorie
Julius Blüthner și-a întemeiat atelierul în 1853 la Leipzig, în Saxonia. Acest succes a fost obținut abia după o luptă lungă și dificilă pentru cetățenia orașului Leipzig. Julius și-a început afacerea cu el însuși și cu trei alți meșteșugari. Ca om profund religios, Julius a rostit cuvintele hotărâtoare care aveau să permită firmei sale să supraviețuiască și să prospere în următorii 162 de ani: „Să biruiască Dumnezeu”. Vârsta unui anumit pian Blüthner poate fi stabilită pe baza numărului de serie și a tabelului de vârste de pe site-ul Blüthner.
Pe la 1900, cu o producție anuală de aproximativ 5.000 de instrumente, Blüthner era cel mai mare constructor de piane din Germania. Inovații precum coarda aliquot, o a patra coardă care vibrează prin simpatie și este acordată la unison, placa de rezonanță cilindrică și ciocănelele tăiate oblic au dat instrumentului Blüthner o voce unică.
Proprietarii Adolf Max Blüthner, Dr. Paul Robert și Willy Bruno Heinrich au primit un act imperial-regal de numire ca furnizori ai curții Austro-Ungariei.
În 1936, Blüthner a fost ales pentru a construi pianul cu coadă destinat dirijabilului Hindenburg.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fabrica Blüthner a fost distrusă în 1942 într-un atac aerian.
După război, Dr. Rudolf Blüthner-Haessler a reconstruit firma, iar în 1948 producția de piane a fost reluată.
În 1972, firma a fost naționalizată de guvernul RDG, dar datorită lui Ingbert Blüthner-Haessler, care a rămas în firmă ca director general, întreprinderea a putut rămâne viabilă din punct de vedere economic.
Odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989 și reunificarea Germaniei în 1990, familia Blüthner a putut în sfârșit să recâștige controlul asupra firmei. Ingbert Blüthner-Haessler a reorganizat firma, mărind capacitatea de producție și modernizând procesul de fabricație.
Între 1994 și 1997 a fost construită o nouă fabrică la Störmthal, lângă Leipzig.
Din 1995, Ingbert Blüthner-Haessler a împărțit conducerea firmei cu cei doi fii ai săi, Dr. Christian Blüthner-Haessler și Knut Blüthner-Haessler.
În 2009, firma de piane Karl Rönisch a fuzionat cu Blüthner, iar producția Karl Rönisch a fost mutată în fabrica Blüthner din Leipzig.
Astăzi, Blüthner este adesea numit, alături de C. Bechstein, Bösendorfer și Steinway & Sons, unul dintre cei „Big Four” producători de piane.
Modele actuale de piane cu coadă
Model Lungime
1 280 cm (9’2″)
2 238 cm (7’8″)
4 210 cm (6’10”)
6 190 cm (6’3″)
10 166 cm (5’5″)
11 154 cm (5’1″)
Modele actuale de piane verticale
Model Înălțime
S 145 cm (57,3″)
B 132 cm (52,2″)
A 124 cm (49″)
C 118 cm (46,2″)
D 116 cm (45.7″)
Modele de piane scoase din producție
Lista modelelor de piane care nu se mai produc:
Model Lungime
Stil IV 150 cm (4’11”)
Model IVa 165 cm (5’5″)
Model V 175 cm (5’9″)
Model VI (Aliquot) 175 cm (5’9″)
Stil VII 190 cm (6’3″)
Stil VIII (Aliquot) 190 cm (6’3″)
Stil IX 200 cm – 211 cm (6’7″ – 6’11”)
Stil X 234 cm (7’8″)
Stil XI 274 cm (9′)
Stil XII 190 cm (6’3″)
Modele Designer
De un interes deosebit este pianul Blüthner unic, un instrument special ușor, construit pentru a fi folosit pe zeppelinul LZ 129 Hindenburg. Placa-harpă a pianului era fabricată din aluminiu, ceea ce a însemnat o economie de greutate de aproximativ 100 kg față de o placă obișnuită de fontă de aceeași mărime. A fost primul pian folosit în timpul unui zbor și a fost utilizat într-o emisiune radio „Luftkonzert” (concert aerian). Pentru a economisi greutate, a fost debarcat în 1937, astfel încât a supraviețuit tristei prăbușiri a Hindenburgului, pentru a fi apoi distrus de bombe în cel de-al Doilea Război Mondial. O replică a acestui pian a apărut în filmul Hindenburg din 1975, în care Reed Channing (Peter Donat) cântă. Deoarece acțiunea filmului se petrece în timpul ultimului zbor al dirijabilului, la care pianul nu se afla la bord, prezența pianului este o eroare istorică.
Blüthner produce câteva piane speciale, printre care și unele cu design inversat, astfel încât un stângaci să poată cânta tenorul cu mâna stângă și basul cu mâna dreaptă. În 2008, Blüthner a conceput și construit pentru un client din Spania o claviatură specială în designul claviaturii Jankó.
Mărci
Pe lângă marca Blüthner, Blüthner mai produce două mărci: Haessler pentru segmentul de piață mediu și Irmler pentru segmentul de intrare.
Haessler
Pianele verticale marca Haessler sunt destinate segmentului de piață mediu și sunt concepute și construite în aceeași fabrică ca pianele Blüthner.
Irmler
Pianele verticale Irmler pentru segmentul de intrare sunt concepute de Blüthner și fabricate în diverse țări. Pianele din Studio Edition sunt fabricate în China și expediate în Germania, unde sunt echipate cu ciocănele Abel. Pianele din Professional Edition folosesc elemente structurale și acustice din fabrica Samick din Indonezia și carcase din Polonia și sunt apoi asamblate în Germania.
Numeroși regi, compozitori, dirijori, artiști, autori și interpreți au deținut piane Blüthner. Printre ei se numără Wilhelm al II-lea, împăratul Franz Joseph I, Johannes Brahms, Gustav Mahler, Liberace, Béla Bartók, Claude Debussy, George Formby, Dodie Smith, Max Reger, Richard Wagner, Johann Strauss, Piotr Ilici Ceaikovski, Dmitri Șostakovici, Petronel Malan. Serghei Rahmaninov a spus: „Sunt doar două lucruri pe care le-am luat cu mine în drumul spre America… soția mea și prețiosul meu Blüthner”.
Pianele Blüthner au fost folosite și în muzica populară. Un pian Blüthner aflat în proprietatea Abbey Road Studios din Londra a fost folosit la unele piese de pe albumul Let It Be (1970) al Beatles, în special la hiturile „Let It Be” și „The Long and Winding Road”. Pianele Blüthner au fost folosite și în filmele Gaslight (1944) și The Sting (1973), iar unul a fost cântat de Hannibal Lecter în filmul Hannibal. Un altul, un pian pentru cascadorii, a fost distrus în Iron Man (2008). Un pian Blüthner apare și în filmul biografic despre Cole Porter, De-Lovely (2004), în scenele din apartamentul din Veneția.
Pian cu coadă Blüthner pian de salon cu coadă 190cm an fab. 1920 - Ca nou
19.900,00 €
Esențialul dintr-o privire
1 în stoc
Descriere
Julius Blüthner Pianofortefabrik
Julius Blüthner Pianofortefabrik GmbH este o manufactură de piane din Leipzig, Germania.
Alături de C. Bechstein, Bösendorfer și Steinway & Sons, Blüthner este adesea numit unul dintre cei „Big Four” producători de piane.
Istorie
Julius Blüthner și-a întemeiat atelierul în 1853 la Leipzig, în Saxonia. Acest succes a fost obținut abia după o luptă lungă și dificilă pentru cetățenia orașului Leipzig. Julius și-a început afacerea cu el însuși și cu trei alți meșteșugari. Ca om profund religios, Julius a rostit cuvintele hotărâtoare care aveau să permită firmei sale să supraviețuiască și să prospere în următorii 162 de ani: „Să biruiască Dumnezeu”. Vârsta unui anumit pian Blüthner poate fi stabilită pe baza numărului de serie și a tabelului de vârste de pe site-ul Blüthner.
Pe la 1900, cu o producție anuală de aproximativ 5.000 de instrumente, Blüthner era cel mai mare constructor de piane din Germania. Inovații precum coarda aliquot, o a patra coardă care vibrează prin simpatie și este acordată la unison, placa de rezonanță cilindrică și ciocănelele tăiate oblic au dat instrumentului Blüthner o voce unică.
Proprietarii Adolf Max Blüthner, Dr. Paul Robert și Willy Bruno Heinrich au primit un act imperial-regal de numire ca furnizori ai curții Austro-Ungariei.
În 1936, Blüthner a fost ales pentru a construi pianul cu coadă destinat dirijabilului Hindenburg.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fabrica Blüthner a fost distrusă în 1942 într-un atac aerian.
După război, Dr. Rudolf Blüthner-Haessler a reconstruit firma, iar în 1948 producția de piane a fost reluată.
În 1972, firma a fost naționalizată de guvernul RDG, dar datorită lui Ingbert Blüthner-Haessler, care a rămas în firmă ca director general, întreprinderea a putut rămâne viabilă din punct de vedere economic.
Odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989 și reunificarea Germaniei în 1990, familia Blüthner a putut în sfârșit să recâștige controlul asupra firmei. Ingbert Blüthner-Haessler a reorganizat firma, mărind capacitatea de producție și modernizând procesul de fabricație.
Între 1994 și 1997 a fost construită o nouă fabrică la Störmthal, lângă Leipzig.
Din 1995, Ingbert Blüthner-Haessler a împărțit conducerea firmei cu cei doi fii ai săi, Dr. Christian Blüthner-Haessler și Knut Blüthner-Haessler.
În 2009, firma de piane Karl Rönisch a fuzionat cu Blüthner, iar producția Karl Rönisch a fost mutată în fabrica Blüthner din Leipzig.
Astăzi, Blüthner este adesea numit, alături de C. Bechstein, Bösendorfer și Steinway & Sons, unul dintre cei „Big Four” producători de piane.
Modele actuale de piane cu coadă
Model Lungime
1 280 cm (9’2″)
2 238 cm (7’8″)
4 210 cm (6’10”)
6 190 cm (6’3″)
10 166 cm (5’5″)
11 154 cm (5’1″)
Modele actuale de piane verticale
Model Înălțime
S 145 cm (57,3″)
B 132 cm (52,2″)
A 124 cm (49″)
C 118 cm (46,2″)
D 116 cm (45.7″)
Modele de piane scoase din producție
Lista modelelor de piane care nu se mai produc:
Model Lungime
Stil IV 150 cm (4’11”)
Model IVa 165 cm (5’5″)
Model V 175 cm (5’9″)
Model VI (Aliquot) 175 cm (5’9″)
Stil VII 190 cm (6’3″)
Stil VIII (Aliquot) 190 cm (6’3″)
Stil IX 200 cm – 211 cm (6’7″ – 6’11”)
Stil X 234 cm (7’8″)
Stil XI 274 cm (9′)
Stil XII 190 cm (6’3″)
Modele Designer
De un interes deosebit este pianul Blüthner unic, un instrument special ușor, construit pentru a fi folosit pe zeppelinul LZ 129 Hindenburg. Placa-harpă a pianului era fabricată din aluminiu, ceea ce a însemnat o economie de greutate de aproximativ 100 kg față de o placă obișnuită de fontă de aceeași mărime. A fost primul pian folosit în timpul unui zbor și a fost utilizat într-o emisiune radio „Luftkonzert” (concert aerian). Pentru a economisi greutate, a fost debarcat în 1937, astfel încât a supraviețuit tristei prăbușiri a Hindenburgului, pentru a fi apoi distrus de bombe în cel de-al Doilea Război Mondial. O replică a acestui pian a apărut în filmul Hindenburg din 1975, în care Reed Channing (Peter Donat) cântă. Deoarece acțiunea filmului se petrece în timpul ultimului zbor al dirijabilului, la care pianul nu se afla la bord, prezența pianului este o eroare istorică.
Blüthner produce câteva piane speciale, printre care și unele cu design inversat, astfel încât un stângaci să poată cânta tenorul cu mâna stângă și basul cu mâna dreaptă. În 2008, Blüthner a conceput și construit pentru un client din Spania o claviatură specială în designul claviaturii Jankó.
Mărci
Pe lângă marca Blüthner, Blüthner mai produce două mărci: Haessler pentru segmentul de piață mediu și Irmler pentru segmentul de intrare.
Haessler
Pianele verticale marca Haessler sunt destinate segmentului de piață mediu și sunt concepute și construite în aceeași fabrică ca pianele Blüthner.
Irmler
Pianele verticale Irmler pentru segmentul de intrare sunt concepute de Blüthner și fabricate în diverse țări. Pianele din Studio Edition sunt fabricate în China și expediate în Germania, unde sunt echipate cu ciocănele Abel. Pianele din Professional Edition folosesc elemente structurale și acustice din fabrica Samick din Indonezia și carcase din Polonia și sunt apoi asamblate în Germania.
Artiști Blüthner remarcabili
Numeroși regi, compozitori, dirijori, artiști, autori și interpreți au deținut piane Blüthner. Printre ei se numără Wilhelm al II-lea, împăratul Franz Joseph I, Johannes Brahms, Gustav Mahler, Liberace, Béla Bartók, Claude Debussy, George Formby, Dodie Smith, Max Reger, Richard Wagner, Johann Strauss, Piotr Ilici Ceaikovski, Dmitri Șostakovici, Petronel Malan. Serghei Rahmaninov a spus: „Sunt doar două lucruri pe care le-am luat cu mine în drumul spre America… soția mea și prețiosul meu Blüthner”.
Pianele Blüthner au fost folosite și în muzica populară. Un pian Blüthner aflat în proprietatea Abbey Road Studios din Londra a fost folosit la unele piese de pe albumul Let It Be (1970) al Beatles, în special la hiturile „Let It Be” și „The Long and Winding Road”. Pianele Blüthner au fost folosite și în filmele Gaslight (1944) și The Sting (1973), iar unul a fost cântat de Hannibal Lecter în filmul Hannibal. Un altul, un pian pentru cascadorii, a fost distrus în Iron Man (2008). Un pian Blüthner apare și în filmul biografic despre Cole Porter, De-Lovely (2004), în scenele din apartamentul din Veneția.
Vizionarea se face exclusiv pe bază de programare – instrumentele noastre se află în diferite depozite.
Garanție legală de 2 ani, iar suplimentar garanție comercială de până la 5 ani – conținutul și condițiile le stabilim individual înainte de încheierea cumpărării.
Informații suplimentare
Blüthner
Produse similare
(Vândut) Julius Blüthner Leipzig 190cm an fab. 1900 - Ca nou 20% TVA
24.000,00 € Citește mai multPian cu coadă Schimmel pian de salon cu coadă mod. 208 cm an fab. 1984
22.500,00 € Adaugă în coș(Vândut) Pian cu coadă Steinway & Sons Hamburg B211cm Luxury Edition an fab. 1911 - Ca nou 20% TVA
72.000,00 € Citește mai mult